Povestea unui miracol adevarat.
Despre nemarginita putere a rugaciunii
Suntem in 1988. Andra Stefanescu este o fetita frumoasa si vesela, adorata de parinti si bunici. Tocmai se pregateste sa-si serbeze ziua de nastere, cand mama ei observa un lucru neobisnuit: capul micutei e acoperit peste tot de umflaturi, un soi de cucuie dureroase si moi. Dusa de urgenta la doctor, diagnosticul este necrutator: fetita este bolnava de o forma rara si exploziva de cancer osos. Incepe calvarul internarilor zadarnice prin spitale si al tratamentelor inutile. Boala castiga teren. Cand nimeni nu-i mai da copilei nici o sansa de reusita, mama se hotaraste sa-si puna nadejdea in rugaciuni. De mana cu fetita bolnava, incepe o lunga peregrinare la manastiri. Ultimul popas e in fata icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Ghighiu, unde Andra se roaga cu o devotiune neobisnuita pentru un copil. Miracolul se produce. Dumnezeu isi intinde puterea asupra ei si o reda familiei si vietii. O minune adevarata, a carei poveste o relatam.
Andra
Dupa 17 ani...
Marcata de primele semne ale bolii "Mi-e greu sa vorbesc. Sunt atatia ani de atunci! Mi-ar fi placut sa nu-mi mai amintesc niciodata despre ce a fost. Cand scapi de moarte, nu mai privesti inapoi. S-apoi, eu eram foarte mica, mi-e greu sa spun ce simteam, nu stiam ca mi-e amenintata viata, ci doar ca sunt bolnava si merg cu mama la Dumnezeu. Iar El locuia acolo, la manastire, intr-o icoana. Tin minte mai degraba amanunte: portile grele de la intrare, care mi se parea ca ajung pan la cer, biserica uriasa si alba, copacii de pe alee, pe care tata nu-i putea cuprinde in brate, maicile negre, furisate pe langa ziduri, cimitirul si, mai ales, usa mare, din lemn, pe care trebuia sa o deschid cu o cheie de fier. Cheia mi-o amintesc foarte bine. Era grea si ma chinuiam sa o potrivesc
