- Editorial - nr. 139 / 18 Iulie, 2005 Discret, premierul Tariceanu incearca sa pregateasca opinia publica din Romania despre un posibil esec privind integrarea in Uniunea Europeana, programata in 2007. Dincolo de aspectele politice, trebuie sa se tina cont de faptul ca agricultura este marea miza a integrarii Romaniei in UE, iar in ultima perioada lucrurile in acest sector au devenit foarte complicate, mai ales in situatia cand fermierii romani nu mai au asigurata o piata sigura pentru produsele agroalimentare. Un coleg, care a avut curajul sa riste pe cont propriu intr-un domeniu prea putin incurajat de stat, imi declara zilele trecute ca, datorita importului de carne de porc in carcasa si a fainii de grau, risca sa intre in faliment, fiindca nu are unde sa-si vanda porcii si cerealele, la un pret convenabil, capabil sa-i asigure un beneficiu modest, de supravietuire. Un alt coleg, care a reusit sa iasa pe piata externa cu o marca de vin produs in judet, imi relata cu tristete ca un comerciant indigen i-a oferit doar 8.000 de lei pe litrul de vin varsat, avertizandu-l ca poate aduce vin din Republica Sud Africana, Argentina sau Spania la un pret asemanator. Sa mai amintim si despre piata libera a legumelor si fructelor, unde micul producator abia reuseste sa-si vanda marfa, iar fabricile de conserve romanesti au fost demolate, distruse, vandute. Toate aspectele legate de valorificarea productiei agroalimentare sunt cunoscute de consumatori, de producatorii agricoli, de guvernanti, dar nimeni nu intervine in apararea productiei interne. Daca in perioada preaderarii lucrurile sunt complicate, ce vom face in momentul in care politica agricola a Romaniei este dictata in totalitate de Bruxelles? In definitiv, ce pierdem daca nu suntem acceptati in Uniune? Banii comunitari oricum nu vor ajunge in buzunarele producatorilor agricoli romani, ci in cele ale ma