La Asau nenorocirea a venit din doua parti. Pe de o parte si-a iesit Trotusul din albie si a lasat in urma o lunca spana, presarata cu resturi de case. Din cealalta parte, dinspre munte, au navalit peste oameni inconstienta si coruptia. Muntele despadurit n-a mai putut sa tina in frau suvoiul de apa si bolovani care s-a abatut peste case.
La Asau, la 5 kilometri de Comanesti, soseaua e malita, iar santul aduna acum apa dintr-un paraias ce curge in cascade prin ce a fost acum o saptamana o livada de meri. Dincolo de sosea, in usa garii, doua femei in varsta tac impreuna, cu mainile la gura, a necaz, mirare si neputinta. Asteapta ajutoarele promise. Ele au casele in partea cealalta a satului, peste liniile ferate.
Femeia mai tanara nu mai vrea sa vorbeasca despre noaptea de marti spre miercuri, cand tot muntele a vuit si apa le-a intrat in case pana la brau. Trotusul si-a iesit din albie si iesit a ramas. Ca l-a impins suvoiul care a venit dinspre munte si acum si-a mutat drumul chiar prin casele si curtile oamenilor.
"Ne-au promis ca ne ajuta. Au venit de la Primarie...", spune femeia si ofteaza. Pe deasupra trece un elicopter. "Dar ce sa facem noi cu o sticla de apa si un codru de paine? Sunt copii, cu ce-i hranim? Nu mai avem nimic. Multumim luâ Dumnezeu ca am scapat cu viata. Munca noastra de o viata...". Un domn intre doua varste se da jos de pe un gard de beton care desparte soseaua de linia ferata. "La noi au venit ca suntem la sosea. Dar sunt sate izolate pe unde nu se poate ajunge. Asta e. Astia de au taiat padurea acolo sus sunt de vina", arata el spre muntele golas. De acolo a venit cea mai mare nenorocire.
SUB PIATRA. Un baiat in haine militare sapa de zor intr-o movila de mal ca sa dezgroape o poarta. Gardul nu se mai vede. Ca sa ajungi la el trebuie sa treci sapte munti de mal si alte sapte movile de pietre. El e din Oituz si a v