In sudul Vrancei, ploile au incetat. Pentru o vreme, cel putin. Oamenii din comuna Vulturu, epicentrul potopului din ultimele zile, incearca sa revina pe la casele lor doar pentru a aduna ceea ce mai poate fi recuperat dintre zidurile ce stau sa cada.
"Nu va duceti in Focsani", imi recomanda un taximetrist caruia i-am cerut sa-mi indice directia spre Nanesti si Vulturu. Nu se poate. Reporterul televiziunii publice austriece, alaturi de care am pornit spre zonele calamitate, nu ar accepta un abandon. Nu ii traduc sfatul taximetristului vrancean. Ii sugerez sa mergem, sa inaintam cat se poate.
La Vulturu, in fata Primariei, o dubita a Crucii Rosii incarca bidoane de plastic cu apa potabila si conserve. Intrebam de primar si suntem indrumati spre un barbat maruntel, in cizme de cauciuc. E prins in administrarea situatiei de criza. Renuntam sa-l mai deranjam. Ce-ar putea sa ne spuna? Statistici sunt comunicate, periodic, de la Guvern. Ne suim in masina si trecem pe langa un camion al Armatei, in care se ingramadesc cativa batrani. "Au fugit de la Nanesti, din calea viiturii, si acum vor sa ajunga sa vada ce-a ramas in urma lor." Le-o luam inainte.
DEZNADEJDE. Pe soseaua ce leaga Focsanii de Galati si Braila, pe podul peste Milcov, plin de masinile refugiate ale satenilor din comuna Vulturu, intrebam un politist. Ne priveste masina, un 4x4, si ne garanteaza ca putem continua spre Braila. Catre Galati, nici o sansa. "Podul", ne explica omul legii, "e in regula, dar pana la pod nu razbiti". Coboram de pe pod si dam de primul obstacol: soseaua este inundata. Ne lipim de o coloana de Dacii. Daca trec ele, trecem si noi. Dincolo de mijlocul traseului, pe cand adancimea apei cobora sub nivelul jeantei, una dintre masinile din coloana se opreste. Soferul, un pusti care, cu siguranta, de-abia si-a luat carnetul, coboara geamul si imi spune ca i-a murit motorul.
