ILUZII Vise ale unor oameni care au vrut sa reuseasca in viata. Si au trecut granita Romaniei cu buzunarele goale de bani, dar doldora de iluzii. Vise in episoade dintr-un serial al romanilor.
Primul episod. Italia. Era visul asistentei medicale dintr-un spital mic, dintr-un oras mic, de undeva din Moldova. Avea o ruda acolo, o verisoara. De mult se gandea ca "ce noroc a avut Mariana, ca a prins trenul asta". Ea n-a avut curaj in â97, cand i-a zis femeia sa plece impreuna, ca s-or descurca ele. Dar a mai prins elan cand Mariana si-a chemat barbatul si cei doi baieti la Torino, si-a cumparat o casa si si-a deschis un azil de batrani. Italienii nu prea sunt experti si nici nu prea vor sa aiba grija de batranii lor. Asa ca au nevoie mare de asistente. Si nu numai de asistente. De oameni care sa se priceapa cat de cat sa tina companie unui om in varsta, bolnav si care abia se poate misca.
Nu e un lucru usor, dar, oricum, la spital tot asta face. Pe bani mai putini. Nu pe 700 de euro, ca in Italia. Asa ca, doamna Irina, femeie la 45 de ani, a dat o prajitura si un suc, asa, de ramas-bun, fetelor de la sectia Interne si-a plecat. Inca mai e datoare Marianei cu 200 de euro, taxa pentru ca i-a gasit locul de munca. A uitat. Dar sigur o sa-i dea banii in curand. Ea se intelege bine cu batrana, ii zice "Nonna". Femeia vrea sa-i lase casa dupa ce s-o duce, ca tare a fost romanca buna cu ea. Doamna Irina e multumita de viata ei la Torino si nu vrea sa mai vina in Romania. La ce bun? Baietii sunt mari, la casa lor. Iar barbatul si-a gasit pe alta. Viata ei e in Italia.
EPISODUL DOI. Spania. Capsunari, ati spune. Ei bine, da. Un capsunar, ca multi altii. Si maslinar. Si datator cu tesla pe santiere. Unul dintre cei care stau la cozi in fata Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca si dorm pe trotuar in ianuarie. Nu era un vis la inceput. Era un compromis. Vlad
