La sfarsitul anilor â30, statele totalitare, URSS si Germania, au decis sa colaboreze pentru a lua cu asalt Europa. Dupa semnarea pactului din 1939, activistii Internationalei a III-a s-au transformat din denuntatori in sustinatori ai nazismului. La sfarsitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea, Europa se afla in mare criza politica. Dificultatile economice si sociale au macinat regimurile democratice. Pe acest fond, statele totalitare, URSS si Germania, au decis sa colaboreze, pentru a lua cu asalt Europa, lasand la o parte diferentele ideologice.
Secera si zvastica, impotriva Europei
Comunismul si nazismul au fost doua ideologii care au cautat sa castige tot mai multi adepti si sa se foloseasca de orice fel de transformare. Inca din 1917, bolsevicii au valorificat ocaziile de a iesi in evidenta pentru a-si atrage simpatizanti. Spre deosebire de regimurile democratice, cele extremiste nu "sufereau" de complexe morale in modul de a face politica. De exemplu, Cominternul a trecut instantaneu in 1935 de la tactica sabotarii prin orice mijloace a "guvernelor burgheze" la politica de "front popular".
"ALIANTA CONTRA NATURII". In anii â30, diplomatia sovietica a "jucat" cu abilitate cartea luptei pentru pace si a dezarmarii. Insa niciodata un observator occidental nu a verificat daca Stalin ducea o politica de inarmare sau daca respecta libertatile cetatenilor pe care-i conducea. Astfel ca, in ochii Societatii Natiunilor, Uniunea Sovietica aparea ca un aliat al democratiei. Pana la urma, liderii de la Moscova au decis sa renunte la acest circ si sa caute metode pentru a-si pune in aplicare planul de dominare a continentului. Sovieticii nu erau singurii care aveau astfel de ganduri. Dusmanii ideologici ai comunismului, nazistii germani, aveau si ei acelasi dispret fata de democratie ca si locatarii Kremlinului. Fara sa-si faca probleme p
