S-a afirmat, pe bună dreptate, că Florian Pittiş are una dintre cele mai tulburătoare voci din teatrul românesc, însă omul care afirmă că este liber 24 de ore din 24 nu poate fi redus doar la voce. Florian Pittiş are marea calitate de a fi charismatic în tot ce face şi marele merit de a se strădui să fie OM în fiecare zi. Carpe diem e filozofia lui de viaţă şi dacă-l întrebi despre proiectele de viitor îţi răspunde cu cuvintele lui Bob Dylan: “Mâine, ce-i aia mâine? Nu ştiu cum se face, dar în fiecare zi eu mă scol tot astăzi.”

Reporter.: Ce are deosebit vocea lui Florian Pittiş?

Florian Pittiş.: Habar n-am. Asta am mai spus-o: nu e de la mine, e un dar de la Dumnezeu sau de la mama mea. Important este să nu-mi bat joc de acest dar.

Rep.: Cum a putut trece un nonconformist prin perioada comunistă?

F.P.: Cum să-ţi spun, exact ca-n stilul hippie. Un individ care se consideră hippie respectă legile. Nu mi s-a întâmplat să trec strada pe roşu, nu am stat într-un local după ora închiderii, dar, în schimb, purtam părul mare, pentru că nicăieri nu scria că părul trebuie să fie scurt. Îi călcam pe toţi pe nervi, bineînţeles, dar luxul se plăteşte. Pentru asta eram primul la repetiţii, învăţam primul textul şi atunci n-aveau ce să-mi facă. Prinde orbul, scoate-i ochii…

Woodstock şi arta spectacolului

Rep.: Era greu de suportat faptul că în acele vremuri se desfăşura un festival numit Woodstock şi nu eraţi acolo?

F.P.: Lucru deosebit de ciudat este că am aflat despre Woodstock, şi m-a schimbat total evenimentul de acolo, la un an după ce a avut loc, adică atunci când am văzut filmul. Bineînţeles că înnebunesc că n-am fost acolo, dar, spun încă o dată, nici n-am ştiut că a avut loc. Astea erau lipsurile informaţionale de la noi din ţară.

Rep.: Cum e mai bine, pe scenă jucând, sau pe scenă cântând?

F.P.: Pe scenă. Punct. At