- Social - nr. 140 / 19 Iulie, 2005 Autoturismul ne "impinge" cand mai iute, cand mai incet, in functie de starea drumului, pe multe portiuni deplorabila, spre comuna Zagar, asezata pe cursul mijlociu al paraului Domald, afluent al Tarnavei Mici. In zare vedem turla Bisericii evanghelice. Intram in sat prin poarta lui de vest si trecem prin "cartierul" locuit de familii de tigani (avem sa aflam la Primarie ca pe raza comunei numarul lor este de 449), cu case sasesti parasite, dar acum, parte dintre ele, locuite. Ne afundam spre inima satului si oprim in dreptul lacasului de cult evanghelic. Cativa mesteri zidari mai aveau de lucru in incinta lui. Fiind supus unor lucrari de renovare, de cosmetizare exterioara. Intram in Biserica evanghelica, datand de la anul 1784, si privim sirul lung de banci, candva ocupate, altarul si orga. Senzatie de spatiu si de aduceri aminte pentru credinciosii sasi, astazi dusi in Germania. Ne strecuram afara si in cale ne iese un zagarean. Repede facem cunostinta. Am dat chiar peste un sas. Se numeste Johann Gabber. Il invitam la un pahar cu bere (accepta invitatia), nu pentru a-l face sa-si dezlege limba. Nicidecum! - Ce mai e, pe aici, prin Zagar? - Pai, ce sa fie? Acum mai nimic. - Zagarul a fost cea mai bogata localitate de pe Tarnava Mica. - A fost odata. Fermele s-au prapadit de tot. Eu am plecat in Germania, in 1970. - Si v-ati intors. De ce? - Am revenit acasa in anul 1994. De ce? Pentru ca aici ma simt bine. Mi-am construit un atelier de produs sucuri. Apoi, faliment. Ne-au "inundat" cei de la "Tutti-Frutti". - Cine are in grija Biserica evanghelica? - Eu. Dar este vorba de o comunitate bisericeasca, astazi cu doar 16 credinciosi. - Se fac lucrari de renovare? - Da. O mai punem la punct. Si orga. Lucrarile se deconteaza dintr-o donatie facuta comunitatii bisericesti sasesti din Zagar de catre un fost localnic