Dintre multele jigniri administrate de FMI Romaniei de-a lungul anilor, capul de afis il detinea pana mai ieri includerea Romaniei in 1999 intr-un experiment pentru tari aflate in prag de incetare de plati externe, cu toate ca, asa cum s-a si dovedit, nu era deloc acesta cazul Romaniei.
Atunci, dupa ce constatase ca trebuie sa salveze de la faliment tari lasate craca de capitalul privat international, FMI a vrut, prin asa-numitul experiment "impartirea poverii" ("burden sharing"), sa impinga capitalul privat sa contribuie la o solutie.
Dar cum?! Interzicand tarilor la ananghie sa foloseasca bani publici, de la FMI, Banca Mondiala sau BERD, pentru a-si achita datorii contractate de la banci private, spre a le obliga sa obtina refinantarea platii tot de la surse private.
Romania a fost victima a acestui experiment si putin a lipsit sa intre in incetare de plati externe, trimisa fiind atunci la moarte de catre FMI, sa se imprumute pe piata privata pentru a achita o datorie contractata din surse private.
N-a fost vorba numai de o trimitere la esafod, ci si de o grava jignire pentru ca, spre a-si achita respectiva datorie, Romanie dispunea de banii necesari si nu avea nevoie de imprumuturi de refinantare.
Ceea ce a intervenit acum depaseste insa ceea ce s-a intamplat in 1999, FMI a cerut, pentru a aproba un acord cu Romania, desfiintarea pur si simplu a obligativitatii contractelor colective de munca, ce constituie un element-cheie in reglementarea raporturilor de munca in lumea europeana.
Este peste ceea ce s-a intamplat in 1999 nu numai pentru ca FMI sare din terenul sau de actiune, ocupandu-se de lucruri care nu-i sunt in atributie, dar o si face intr-un mod jalnic.
Respectiv, FMI santajeaza Romania numai pentru ca niste oameni de afaceri straini care actioneaza in Romania nu sunt multumi
