Traian Basescu este un presedinte voluntarist si cu morga virila politic: are chiar un killer instinct in a demonstra ca este un presedinte viabil pentru Romania. Se comporta adesea dur ori, dimpotriva, prea glumet, si evita capcanele ziaristilor sau le expediaza cu destula insolenta. In interviul amplu din numarul anterior al revistei 22, pe care i l-a luat Rodica Palade, Traian Basescu raspunde partial iritat la chestiunea Gulagului romanesc. Spre deosebire de predecesorii sai, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, presedintele Basescu nu a fost niciodata sa viziteze Memorialul de la Sighet al Victimelor Comunismului si al Rezistentei. El ar trebui sa faca acest gest nu pentru a-i imita pe ceilalti fosti doi presedinti ai tarii, ci intrucat a promis sa faca mai mult decat acestia pentru poporul roman, atat la nivel politic si economic, cat si la nivel etic. Ar ajunge sa viziteze doar holul cu harti din Memorialul de la Sighet (aici se gasesc harta penitenciarelor, a lagarelor de munca fortata, a gropilor comune si locurilor de executie, harta centrelor de deportare, harta locurilor de ancheta si harta azilelor psihiatrice cu caracter politic), pentru a se convinge ca Gulagul romanesc a existat.

In cele ce urmeaza nu voi demola insa raspunsurile lui Traian Basescu la intrebarile Rodicai Palade, ci voi prelua ceea ce au ele constructiv, totusi, in ciuda alergiei pe care presedintele in exercitiu al Romaniei o manifesta fata de chestiunea represiunii comuniste in perioada 1944-1989 si fata de o posibila condamnare oficiala a acesteia. Prima sugestie facuta de domnul Basescu este aceea ca, pentru a fi recunoscut in mod public de actuala Presedintie, Gulagul romanesc are nevoie de credibilitate stiintifica dupa modelul in care a fost recunoscut stiintific Holocaustul. Mai exact, presedintele Basescu reclama o Comisie “cu un inalt nivel profesional”, care sa ce