Sedinta de guvern de saptamana trecuta, probabil ultima a Cabinetului Tariceanu, mi-a adus aminte de o scena petrecuta nu cu mult timp in urma intr-un cunoscut complex comercial. Cascam gura la vitrine, cand aerul a inceput sa vibreze de un zvon ce era transmis cu rapiditate din gura in gura.
Vine Garda! In mai putin de trei minute, comerciantii si-au burdusit gentile cu documentele compromitatoare, au tras grilajele, au pus lacatul pe usa si au disparut, lasandu-si potentialii cumparatori cu buza umflata.
La ultima sedinta de guvern, cei prezenti aveau un singur scop - sa treaca si cele 5,7, 10 acte normative pe care le tineau teanc in fata, gata sa argumenteze, daca li s-ar fi cerut, de ce este musai sa fie aprobate inainte de intrarea in imprevizibilul interimat.
Era, practic, ultimul tren pe care, daca il prindeau, puteau onora promisiuni facute de-a lungul timpului tovarasilor politici, partenerilor de afaceri sau chiar electoratului. Aproape 200 de acte normative au fost, astfel, aprobate pe banda rulanta.
Despre ceea ce s-a votat, unii dintre cei prezenti au aflat, cu surprindere, din presa, in zilele care au urmat. Iar surprizele nu vor inceta sa apara, pe masura ce actele respective vor fi publicate in Monitorul Oficial.
Cu demisia in mana, cu anticipatele in toamna, prioritatile au fost altele. Acordul cu FMI, negociat timp de doua saptamani si finalizat cu promisiuni de austeritate bugetara din partea guvernului a fost pus in cui pana prin noiembrie.
Ca urmare, dintr-un condei, s-a decis cresterea de la 0,7% la 1% a deficitului bugetar, ceea ce va permite guvernului sa cheltuiasca in plus cateva sute de milioane de euro.
Desi, practic, nu avea nici un ban mai mult, sutele de milioane de euro urmand sa fie imprumutate, guvernul a si inceput sa cheltuiasca, aidoma unei fe
