Am simtit nevoia unui „post-scriptum“ la un articol in care am vrut sa-mi reprosez unele rationamente gresite.
Dimineata
Miza care l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni n-a fost, cred eu, charisma lui, elementara, dar eficienta. N-a fost nici vreo pasiune brusca pentru democrati si liberali. Adevarata miza a fost speranta ca „sistemul ticalosit“ va fi, in sfarsit, lipsit de imunitatea pe care i-o asigura PSD prin oligarhia lui.
De aceea, timpul care a trecut de la „iluzia portocalie“, in care am crezut si eu, trebuie judecat prin aceasta prisma.
Si care e bilantul? A slabit, in vreo latura a lui, „sistemul ticalosit“? Dupa parerea mea, raspunsul nu e doar negativ. El demonstreaza ca o deceptie poate fi mai rea decat absenta oricarei iluzii.
Am facut aceste precizari pentru a explica de ce, in decembrie trecut, am votat pentru Traian Basescu, desi d-l Basescu nu reprezinta nici pe departe modelul meu de „barbat de stat“. L-am considerat a fi singurul capabil sa se bata cu „sistemul ticalosit“. Si nu pentru ca Traian Basescu ar fi un personaj neprihanit sau un personaj moral.
Mi-am zis ca vorbitorii despre morala, idealistii, visatorii n-au nici o sansa in fata canaliilor pe care se sprijina „sistemul ticalosit“. Unica lor sansa e sa se faca de ras, jucand rolul lui Don Quijote. In schimb, unul ca Traian Basescu isi poate trage reusita tocmai din defectele sale. Dovada ca a fost singurul politician care i-a putut speria pe invartitii din PSD.
Nimeni nu i-a facut fata, caci, in luptele cu parul, Basescu nu prea are adversari. In plus, calitatile sale de demagog puteau asigura si o baza democratica parului manuit de el. Ceea ce s-a si intamplat.
Asa gandeam cu o jumatate de an in urma. Azi, nu mai sunt convins ca lucrurile sunt atat de simple. In primul rand, nu cred ca „sistem
