Patriotismul local ne îndeamnă (justificat sau nu) să considerăm că locuim într-un oraş frumos, poate cel mai frumos din ţară. Că e cât de cât curat, oamenii sunt civilizaţi, şi în afară de câţiva cerşetori, copii ai străzii şi şomeri, viaţa din urbe curge liniştită precum Mureşul. Dar dacă facem un pas în lateral de pe trotuarul frumos pavat cu dale, ne trezim într-o lume a mizeriei absolute, a mirosurilor fetide care te bagă-n boală instantaneu şi a copiilor care nu au nici o vină că s-au născut din asemenea părinţi, în România secolului XXI. La doi paşi de centru, doi copii locuiesc într-un pod, laolaltă cu şobolanii.

O astfel de lume am găsit în plin centru oraşului, peste drum de hotelul Contimental, între fosta clădire a Bancorex, actualmente SEIP, şi cea a fostului UJCM Mureş. Aici, în podul unei case, între şobolani şi pureci, locuieşte de câţiva ani Simona Paula Turdean, împreună cu copiii ei şi cu tatăl acestora.

Fără identitate

La 26 de ani, Paula are trei copii. A locuit în cartierul Mureşeni cu fratele ei, dar după ce a născut a dat-o afară din casă. “De atunci stau aici. Nu am apă ca să-mi pot spăla copiii, nu mai am haine pentru ei, câteodată am un capăt de lumânare să fac lumină… Şi mai e şi soţul meu, care trage din pungă prenadez şi face scandal de se sperie copiii. Aş vrea să-i dau undeva, la o casă de copii, dar să-i pot vedea din când. Le-ar fi mai bine acolo, că ar avea mâncare şi haine”, ne spune Paula.

Ţine în braţe un copil de două luni, pe care, de când a venit de la maternitate, nu l-a spălat nici măcar o dată. E pin de bube, erupţii şi murdărie. Mama vrea să ne arate şi un alt copil, o fetiţă de doi ani şi jumătate, aşa că ne pune sugarul în braţe şi escaladează un zid, ajunge pe acoperişul unei gherete de lemn şi de acolo, printr-o fantă a acoperişului, intră în “casă”. După 10 minute aduce fetiţa, care arată ca