Am coordonat si incheiat recent un proiect dedicat eticii in universitati. Rezultatele au fost facute publice in premiera la Ministerul Educatiei si Cercetarii pe 5 iulie. Va voi prezenta foarte pe scurt ce a rezultat din cercetarea facuta in cele 13 universitati din Romania si ce contine proiectul Codului de etica universitara ca raspuns normativ-institutional la problemele comune, regasibile in orice universitate din lume si la cele specifice, nascute mai ales in medii ca ale noastre. Aceia dintre dumneavoastra care doresc sa afle ceva mai multe pot consulta paginile web ale MEdC, SNSPA si cea a Fundatiei Konrad Adenauer, finantatoarea proiectului. Cea din urma va pune la dispozitie foarte curand intreaga baza de date.

Ceea ce ma determina insa sa scriu acest articol sunt reactiile publice la demersul echipei coordonate de mine. Cele corect-critice ne-au produs o reala multumire, fiindca este cert ca exista conduceri, profesori si studenti care iau problema eticii universitare in serios. Exista insa o alta vasta categorie de reactii care ne fac deja sa ne temem ca oferta acestei echipe si a MEdC, in loc sa sprijine cat de cat evolutia si reforma institutionala a universitatilor, se topeste, potrivit unei traditii triste si complet neserioase, in cancan ieftin, in “circ balcanic” si in scandal. Pe scurt, campionatul national de plonjare in derizoriu si defetism continua si costa. Interesele de supravietuire pe termen scurt cu pastrarea intacta a obiceiurilor estblishment-ului universitar par mai importante decat interesele pe termen lung ale absolventilor.

Voi incepe cu cercetarea si Codul si voi continua cu un comentariu (care indreptateste titlul) la reactiile de tipul: “voi scandal si nimic alta decat scandal”.

Am vrut sa stim cum stam, nu sa acuzam

Ideea noastra legata de un astfel de demers era mai veche. Ea si-a gasit receptorul in