Primul articol pe care l-am publicat sub rubrica Plecînd de la cărţi purta titlul Economistul de geniu şi era consacrat lui Ludwig von Mises, omul care demonstrase - încă din anii '20 - că sistemul comunist, oriunde s-ar instaura şi oricît ar părea de puternic, este sortit, din raţiuni pur economice, unei rapide prăbuşiri. Aflat în absolută minoritate faţă de gîndirea oficială, Von Mises n-a fost însă singur în îndepărtata epocă interbelică: cel mai apropiat coleg al său de idei, deşi cu douăzeci de ani mai tînăr, era tot un vienez, Friedrich A. Hayek. însemnările ce urmează ar trebui să se intituleze Alt economist de geniu.

Începînd din anii '80, cînd falimentul economic al sistemului comunist devenise patent, steaua lui Hayek urcă pînă astăzi spectaculos. Deşi principalele sale cărţi (toate taxate de economiştii la modă, categoric şi definitiv, drept ,reacţionare") apăruseră cu decenii în urmă, interesul pentru acest personaj ,reacţionar" a crescut exponenţial. Din fericire, Hayek - dispărut la o vîrstă înaintată, în 1992 - şi-a putut vedea confirmate, strălucit şi pînă la detaliu, aprecierile şi viziunile: a asista la îndeplinirea profeţiilor tale, de care lumea la început a rîs, reprezintă, probabil, pentru oricare savant, suprema satisfacţie. Ce poate fi mai reconfortant decît să constaţi că ai avut dreptate contra tuturor?

Marile cărţi ale unui secol apar în mod capricios, conduse parcă de hazardul pur, nu de o anumită logică internă. Cartea fundamentală a lui Hayek s-a ivit în 1944, înainte ca secolul XX să fi ajuns la jumătate, dar ea l-a sintetizat în chip magistral, cu o claritate pe care doar geniul o poate comanda. Opera în cauză se numeşte The Road to Serfdom (Drumul către servitute, în traducerea românească de la Humanitas, 1993) şi, la origine, trebuia doar să combată iluziile socialiste cărora tot mai mulţi int