Metafora creuzetului, a unuŞ mod de viaţă unic şi a unei culturi naţionale rezultat al amestecului de elemente etnice eterogene, a însoţit Statele Unite ale Americii încă din zorii existenţei sale. Ca un veritabil pământ al făgăduinţei, America a reuşit să atragă şi să asimileze indivizi din toate naţiile pământului, devenind un adevărat microcosmos etnic şi rasial. Ascensiunea noului Babilon a fost uluitoare. Dacă pe la 1700, în cele 13 colonii de pe coasta estică a Americii trăiau 250 de mii de oameni, marea majoritate de origine britanică, în 1775 locuiau de zece ori mai mult – 2 500 000, dintre care 567 de mii erau negri. Au urmat nenumărate valuri de imigranţi, atraşi de oportunităţile economice, toleranţa religioasă şi libertatea politică. Între 1830-1890, în SUA au sosit 7,5 milioane de imigranţi, grosul lor fiind compus din englezi, irlandezi, germani şi scandinavi. Între 1890 şi 1924, America a primit milioane de evrei, italieni, greci, armeni, polonezi sau ruşi. Până la sfârşitul anilor 1960, majoritatea imigranţilor a continuat să vină din Europa, însă din 1975, principalele rezervoare de imigranţi au devenit America Latină şi Asia.

Astăzi, Statele Unite au aproape 300 de milioane de locuitori, dintre care albi – 200 milioane, hispanici – 40 milioane, negri – 39 milioane, asiatici – 14 milioane şi americani nativi – 4,3 milioane. Experţii susţin însă că, în realitate, graniţele rasiale sunt mult mai fluide decât arată cifrele. Astfel, un recensământ din 1970 a demonstrat că în cazul a 24 la sută dintre albi, o parte a strămoşilor acestora erau negrii, în timp ce aproximativ 80 la sută dintre afro-americani aveau şi predecesori non-africani.

De altfel, amestecul rasial a fost o constantă a istoriei SUA, în ciuda prejudecăţilor şi discriminării. Încă din vremea coloniilor, mii de copii s-au născut în urma coabitării dintre indienii americani