Ştiu din surse sigure că şi la această ediţie a Bacalaureatului "s-a cotizat", cum se spune. Ca şi anul trecut, ca şi acum doi doi şi aşa mai în urmă. S-a cotizat şi aici în Bucureşti, sub nasul Ministerului. Lucrurile astea sînt făcute de părinţi grijulii şi de profesori de liceu care fac pe mijlocitorii. Astfel că onor comisii de Bac şi-au primit obolul, cu lista elevilor care dau asemenea acatiste foşnitoare. Nu ştiu cît e de răspîndit acest obicei. O evidenţă exactă au, presupun, numai Sfinţii Chiril şi Metodiu, dacă ei or mai fi protectorii învăţămîntului românesc şi după ce s-a renunţat la alfabetul chirilic.

Încă de pe vremea cînd eu făceam liceul apăruse ideea că dacă tot a stat elevul patru ani cu coatele pe bancă şi s-au cheltuit atîţia bani cu el, e păcat să nu-i dai nota cerută de patalama. Că şi atunci s-or mai fi dat bani pentru ungerea comisiei e posibil. Dar nu se făcea chetă, în urma consultărilor dintre părinţi şi profesori, pentru cîştigarea bunăvoinţei examinatorilor.

Pe vremea mea se traficau notele la facultate. Şi asta n-o făceau numai studenţi străini care ieşeau de la examen supăraţi de cîte un 7 sau 8 şi se burzuluiau pe coridoare: "Eu dat la profesor lănţişor de aur şi el pus notă mică în carnet.". Unii dintre studenţii care şi-au luat examenele cu asemenea atenţii sînt azi profesori de liceu sau universitari, doctori în spitale, ingineri cu funcţii înalte, judecători şi procurori cu pretenţii.

Mergeţi, ca observatori, la o întîlnire după 25 de ani a absolvenţilor unei facultăţi oarecare şi vă veţi speria auzind cum s-au selectat vîrfurile acelei perioade. Cu sacoşa şi cu UTC-ul. O parte dintre absolvenţi lipsesc. Sînt în Occident, unde au făcut cariere frumoase sau măcar frumuşele. Cei mai mulţi şi-au luat lumea în cap pentru că n-au avut loc de uteciştii emeriţi şi de făcătorii de cadouri, p