S-au dus demult vremile cand tot ce misca-n tara asta, raul, ramu’, ne era prieten, iar stramtoarea cu pietrele din dotare tinea loc de armata si strategie! Sa nu mai poti fi tu frate in ziua de azi nici macar cu codru’, daramite cu UDMR-ul?!!

De mai bine de o luna Romania e laguna, in vreme ce pe domnul Tariceanu il strang cizmele si aduce din ce in ce mai mult a demisie incaltata, iar pe tovarasul Iliescu il dor (rau) amintirile. Ce vremuri erau atunci cand era el sefu’ apelor, si inundatiile erau de Partid si de Stat! Acum au mai ramas doar de stat. In Senat.

Oricum, constat ca, dintre toti, tatucul minerilor pare a fi singurul deprins cu umezeala de subteran, dovedindu-se partial intremat in sprinteneala adolescentina cu care a facut prompt saltul dintre Elias si Sfantul Ilie, aratand furios cu degetu’ secetei de stanga catre inundatiile de dreapta! Pai cum altfel, cand iata, in lipsa lui Stefan cel Mare, aflat la temnita, in lanturi cu termen redus,

Bacaul a redevenit bacovian si lacustru, sub apele turcului! Politica autohtona, scapata de la Marcuta, in zi de vizita, adica joia, ne infatiseaza parada unor figuri de panopticum, ciondanindu-se pentru reforma unei tari despre al carei teritoriu par a nu fi fost informati ca a devenit intre timp delta.

Or, in atari conditii, cand tara nu mai poate fi strabatuta cu pasul, ci doar navigata inot, e limpede ca nu avem nevoie de Tariceanu, ci de Camelia Potec. In rest, stim cine-i matrozul! Ceilalti membri ai Cabinetului sulfina si survoleaza.

Disperati ca dau din ce in ce mai rar de vreo limba de pamant si raman in aer fara „coledzi“, tot ce zboara sau e musca se afla in cautarea nauca a repausului anticipat pe o frunza verde. Si-au pierdut linistea si nu mai pot pune geana pe ge(o)ana.

Ca sa nu li se mai vada fata cea adevarata, s-au intors toti c