Pentru că e vară, programele s-au relaxat semnificativ şi filmele au scăzut în greutate. Tocmai de aceea, şi pentru că până acum am tot dedicat pagini unui singur lungmetraj, vă propun să tragem o fugă bachică şi o ocheadă superficială asupra ofertei de pelicule de pe marile ecrane.

Ghidul autostopistului galactic e un film pe care îl aşteptam demult. E accesibil şi celor care nu sunt fani ai trilogiei de patru volume a lui Douglas Adams. Partea bună e că scenariul lungmetrajului e semnat tot de el şi că regizorul Garth Jennings i-a respectat şi litera, şi spiritul. Inventivitatea acestui autor se materializează în obiecte: puşca punctului de vedere (cel lovit de ,glonţ" vede lucrurile din perspectiva trăgătorului) sau peştele Babel (care, odată inserat în ureche, îţi permite să înţelegi orice limbă). Evident, peste consecinţele descoperirii acestui traducător universal se trece rapid, în scenariu nemenţionându-se - ca în carte - că cele mai sângeroase războaie din istorie au fost începute din vina respectivului peşte.Tempoul peliculei e alert, stimulat şi de inserturile animate din bestesellerul intergalactic care dă titlul filmului. Mi-a părut însă rău de Stephen Fry, Hellen Mirren şi Alan Rickman, actori excelenţi care au o apariţie exclusiv vocală. Atât de mult şi-au dorit să participe la proiect...

Alejandro Amenabar atacă în forţă subiectul eutanasiei în Marea dinlăuntru şi reuşeşte să fenteze latura politică a chestiunii axându-se pe personaj (interpretarea lui Bardem e deja un ,highlight", o bornă în evoluţia filmului european). Ca şi Nu te mişca, această peliculă se încadrează într-un gen de care am mai vorbit, neo-melodramatic, care îţi ţinteşte plexul emoţional fără multe fasoane. Semnificativ mi se pare că acest regizor cu înclinaţii fantastice (Ceilalţi, Deschide ochii rebotezat Vanilla Sky) reuşeşte să facă aici muncă de f