S-au împlinit patru secole de la naşterea, de la prima publicare, a acestei fabuloase creaţii a geniului spaniol care este Don Quijote de la Mancha. Este perioada în care fermentul creaţiei germina în întreaga Europă. în acelaşi prim deceniu al secolului, în Italia, rodea geniul operei, al dramei muzicale, iar personalitatea lui Claudio Monteverdi, spre exemplu, avea să ofere lumii marea sa capodoperă care este Orfeo. Ambele s-au născut sub semnul permanenţei acestui simbol al comunicării musical poetice, comunicare veche de când lumea, şi pe care o înlesneşte acest instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument atât de popular în spaţiul vest-european al timpului. Lumea lui Cervantes, a mijlocului de secol XVI, a începutului de secol XVII, de asemenea armoniile care sprijineau monodia acompaniată în lumea operei, lume ce se naşte în zorii aceluiaşi secol XVII, sunt agrementate de sonorităţi, de armonii pe care le regăsim în întreaga Europă centrală, inclusiv în zonele răsăritene, în principatul Transilvaniei; printre alţii graţie acestui mare spirit călător al muzicii care a fost braşoveanul Valentin Gref Bakfarc, celebru în epocă în anii tinereţii lui Cervantes.
Nici că se putea imagina o mai potrivită sărbătorire la noi a celui de al patrulea Centenar Cervantes - Don Quijote, decât apropierea de acest simbol al spiritului hispanic care este ghitara. Comemorând patru secole de la intrarea în lume a acestei fabuloase epopei cavalereşti care este Don Quijote de la Mancha, se argumenteează în egală măsură personalitatea unei culturi; de fiinţa acesteia spiritul însuşi al ghitarei - element al comunicării sensibile muzical poetice - este imposibil de separat.
Impresia unei exemplare adresări muzicale artistice o lasă audierea acestui tânăr maestru care este ghitaristul spaniol Jos
