Un razboi total s-a derulat in jurul anticipatelor. Desi mediatica, lupta s-a purtat fara menajamente. Armistitiile au fost pasagere, conjuncturile au fost speculate fara ezitare. Partile in conflict au folosit tot arsenalul de care dispuneau. Pregatirea pentru ipotetica infruntare electorala anticipata a mobilizat toate resursele.
Inundatiile si situatia dramatica a sinistratilor din sudul Moldovei au fost speculate in scopuri politice divergente: pentru opozitie si PC au fost folosite ca argumente impotriva alegerilor anticipate, pentru presedinte au fost ocazia unui recital prezidential, pentru Alianta au fost proba de reactie. Pagubele colaterale au contat mai putin.
Romanii privesc uimiti ecranele, constata babilonia, uneori sesizeaza manipularea, refuza duplicitatea si tac. Dar increderea lor s-a spulberat. Mai spera, poate, ca va veni momentul revansei.
Aproape totul a fost pus in joc. Nici statul de drept, nici reforma Justitiei, nici guvernarea, nici opozitia nu mai conteaza. Dincolo de figuranti si decorurile lor inselatoare, marile interese, ascunse publicului, se mobilizeaza. De acest conflict cu aparenta politica profita cei care detin controlul real al puterii.
Este o buna ocazie sa-si dovedeasca forta, Sa-si faca cunoscuta prezenta si, mai ales, sa-si asigure imunitatea. Nu conteaza ca viitura de pe Siret nu rezolva criza politica: cu cit guvernarea va fi mai slaba si mai lipsita de autoritate, cu atit mai bine. Nu are importanta ca aminarea deznodamintului va fi costisitoare. Plata o vor face, ca de obicei, ceilalti: cetatenii.
Reflexe tirzii ale complexului administrativo-industrial comunist, profitorii tranzitiei trateaza statul ca pe o proprietate privata, acaparindu-l. Privatizarea nu a fost decit efectul logic al desavirsirii procesului de confiscare a statului.
Cei care susti
