Prin cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Nord-Vestului Transilvaniei si Cadrilaterului, Romania a pierdut o treime din teritoriul sau. Deoarece un procent semnificativ din comunistii romani facea parte din minoritatile nationale, acestia s-au integrat imediat in organizatiile comunistilor din tarile care au destramat Romania Mare.
Destramare si deriva in partidul comunist
Comunistii romani au fost socotiti in perioada interbelica niste "scursuri ale societatii", in primul rand pentru ca militau pentru destramarea statului national. Pana in 1935, cand Stalin a schimbat strategia Cominternului prin aparitia "fronturilor populare", conducerea PCdR declara sus si tare ca Romania era un stat "imperialist", iar Basarabia, Bucovina, Transilvania si Dobrogea erau administrate ilegal de guvernul de la Bucuresti. Tocmai de aceea, PCdR nu a avut parte de un suport in randul intelectualilor romani, asa cum s-a intamplat in tarile occidentale. In acest context tipic, intelectualii din Romania au fost atrasi si au activat in cealalta dintre extreme - cea dreapta.
UN PARTID CONDUS DE STRAINI. Cel putin in anii â20, Partidul Comunist din Romania a fost condus aproape in totalitate de minoritari. Dupa Congresul de pace de la Paris din 1920, Romaniei i-au fost recunoscute teritoriile alipite in 1918, asa ca rusii, ucrainenii sau ungurii din noile provincii aveau toate motivele sa se opuna administratiei de la Bucuresti.
Curand a aparut o miscare iredentista, la care s-au alaturat si minoritarii bulgari, nemultumiti de prezenta romaneasca in Dobrogea pe care o considerau a lor. Cand Cominternul a lansat teoria conform careia Romania detinea teritorii care erau de drept ale statelor vecine, o parte a iredentistilor s-au alaturat imediat comunistilor in speranta ca isi vor atinge scopul. Minoritarii evrei din teritoriile alipite in 1918 se simteau componenti
