(urmare din numărul trecut)

Sărim peste cinci ani şi ajungem în 1957, ca să constatăm că maşinăria anchetelor de Anul Nou funcţionează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veţi lucra în 1957?

Eugen Barbu: ,În primele luni ale anului 1957 va apare şsic!ţ la ESPLA "Groapa". După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârşitul anului următor volumul de nuvele ŤTreptele măriiť. În prima jumătate a lui ianuarie voi depune la ESPLA două piese de teatru: ŤSfântulť şi ŤSă nu-ţi faci prăvălie cu scarăť. Tot în anul 1957 sper să termin romanul ŤCalea negustorilorť, continuare la ŤGroapať.";

Petru Dumitriu: ,Aş vrea să izbutesc a scrie în anii următori o colecţie de ŤBiografii contemporaneť care să reprezinte pentru generaţia care are acum între treizeci şi cincizeci sau cincizeci şi ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 şi 1950. Această generaţie are o istorie care trebuie scrisă.";

Eugen Jebeleanu: ,Voi lucra în 1957 un poem închinat Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia şi care poartă provizoriu titlul ŤHiroşimať va apărea, cred, chiar la începutul anului."

Singurul care încearcă să evite limba de lemn este Tudor Arghezi, dar şi el se exprimă neinspirat sau (poate) cifrat:

,În 1957 trebuie să mă căznesc să scriu mai bine şi mai frumos, dacă bineînţeles apuc primăvara viitoare şi dacă am cerneală mai gustoasă; încolo nu ştiu exact ce să fac. Doresc cititorilor mei ani mulţi şi să se gândească bine la ce gândesc."

*

Sunt şi ani marcaţi în întregime, încă de la 1