Aceasta vara, plina de razboaie media, inundatii, ostatici si osande constitutionale, e un anotimp istoric copt pentru consecinte. 2005 poate pune capat iernii lui 1989. Romania se afla in pragul unei clarificari pe care o asteapta de 15 ani.

Sistemul fondat de ultima respiratie istorica a comunismului a intrat in criza. Sfarsitul e foarte aproape. Ultimul pas e si cel mai greu. Despartirea de promisiunile trucate inca din zorii regimului Iliescu si evadarea din stransoarea institutiilor vazute si nevazute ale aceluiasi regim cer mult. O razgandire fundamentala. Pe scurt, e vorba de o hotarare politica si de o concluzie sociala.

Prima sta la indemana trioului Basescu-Tariceanu-interes national si trebuie sa conduca la alegeri anticipate. A doua decurge dintr-un bilant pe care vara lui 2005 l-a grabit. Societatea romaneasca il poate folosi ca argument final impotriva prizonieratului in care a petrecut ultimii 15 ani. Tezele confirmate ale acestui bilant sunt urmatoarele:

1) Presa a pierdut al doilea razboi in ultimele trei luni si l-a pierdut luptand, cu toate armele, impotriva opiniei publice. Prima incercare de incolonare a publicului spre idei otravite a fost ticluita in timpul crizei ostaticilor. Esecul nu a descurajat. Presa a folosit ocazia urmatoare: inundatiile. Adevarat, o nenorocire nu vine niciodata singura.

Insa in Romania presei libere de raspundere asta inseamna ca o nenorocire nu ramane niciodata fara ajutor. Inundatiile or fi fost comanda unica din cer, dar prin Vrancea si Bacau ele au umblat escortate de ura politica. Important e ca de doua ori la rand presa a fost depasita de reactia opiniei publice.

Lumea nu mai e sclava manevrelor care o dominau sub comunisti, dar aceasta stire mare nu a ajuns pe prima pagina a ziarelor. A devenit in schimb limpede ca presa inventatoare de ostatici elibera