o convorbire cu Mircea Iorgules difuzată de Radio Europa liberă 1997
Înregistrată la Bucureşti şi difuzată la 10 mai 1997, în emisiunea săptămînală ,Oameni, destine, istorie" pe care o făceam pe atunci la Radio Europa liberă, convorbirea cu Adrian Marino, publicată acum de România literară, a fost transcrisă prin amabilitatea redacţiei. Textul a fost verificat şi, pe alocuri, revizuit stilistic de mine, prin eliminarea unor elemente de oralitate, la locul lor într-o emisiune radiofonică, nelalocul lor în forma scrisă.
A fost prima şi, dar atunci nu aveam cum şti, ultima oară cînd l-am întîlnit pe Adrian Marino după anul 1989.
(M.I.)
Mircea Iorgulescu: Invitatul emisiunii de astăzi este Adrian Marino. E unul dintre marii intelectuali români de astăzi, autor al unui impresionant şir de cărţi fundamentale. Unele, multe!,dintre studiile lui au fost traduse în numeroase ţări, din Franţa pînă în Statele Unite, ba chiar şi în Japonia. Un cărturar nerecunoscut, este drept, de Academia Română, al cărei membru nu este.
Adrian Marino aparţine acelei serii de intelectuali români, nu tocmai bogat reprezentată totuşi, pentru care Europa nu este o aspiraţie lirică, este o realitate asimilată individual şi realizabilă faptic.
Fostul deţinut politic -a stat opt ani în puşcăriile comuniste -, teoreticianul şi criticul literar incomod, enciclopedistul ideilor culturale, Adrian Marino este astăzi unul dintre cei mai fervenţi militanţi pentru aducerea Europei în România. Un singuratic, un insurgent, un adversar al obtuzităţii, al provincialismului, al mimetismelor şi snobismelor. Să-l ascultăm.
- Aţi refuzat, domnule Adrian Marino, un refuz făcut public, să vă integraţi, să vă înscrieţi în curentul confesiv-memorialistic atât de puternic, atât de larg după 1989. Deşi materie biog
