Nici n-a apucat bine Tăriceanu să-şi anunţe demisia, că maşinăria de zvonuri a pesedeilor s-a pus în acţiune. Ca treziţi din somnul de moarte, bătrâneii din faţa blocurilor au început să-şi ventileze informaţiile ,în exclusivitate" şi viziunile garantate de marea experienţă de viaţă. Câţiva dintre vecinii mei de vârsta a treia au ,văzut-o" cu propriii ochi pe Monica Macovei căzând, ,beată moartă", sub masă, alţi câţiva ştiu cu siguanţă că Băsescu să pregăteşte să dea o lovitură de stat şi cam toţi au ajuns la concluzia că anticipatele sunt provocate pentru a ascunde hoţiile liberalilor şi abuzurile pediştilor...

Repet: astfel de lucruri le-am auzit la doar câteva ore după ce premierul şi-a anunţat intenţia de a demisiona. Fără îndoială, nu toţi românii au căzut în fandacsia zvonisticii de doi bani, dar o bună parte a populaţiei a rămas subjugată de zâmbetul iliescian. Greşeala enormă a actualei puteri, de a surdiniza acuzaţiile cât se poate de întemeiate aduse lui Ion Ilici, de teama de a nu provoca un scandal internaţional, va avea efectul unui bumerang: la fel se procedase pe vremea lui Constantinescu, aceleaşi înalte considerente ,patriotice" au primat în faţa adevărului şi până la urmă au fost daţi de-a berbeleacul, cu toate dosarele-beton cu tot.

Nu cred că metoda cea mai bună de a-ţi trata adversarii e lichidarea nemiloasă şi răzbunarea greţoasă. Nici vorbă de aşa ceva. Dar prea s-a mers, în ultimii cincisprezece ani, pe ideea mâinilor ce se spală între ele, prea s-a mizat pe reciprocitate şi prea s-a generalizat legea lui Ohm (,Dacă eşti om cu mine, sunt şi eu om cu tine"). În felul acesta nu ajungem nicăieri. Amânăm doar deznodămintele şi ambalăm în ţipla bunelor intenţii neputinţa deja cronicizată.

După şapte luni de guvernare, bilanţul Alianţei D.A. nu e nici pozitiv, nici negativ. Ne-am plasat undeva la nivelul g