Din "Mizerabilii", romanul lui Hugo, Mona Musca a-nvatat sa-si modeleze caracterul, de la Micul Print a inteles ce sunt prietenia si melancolia, cartile lui Balzac au bulversat-o, iar poezia populara si lirica lui Arghezi i-au dezvoltat simtul artistic si simtul umorului.

Jurnalul National: In cadrul actului general de cultura, ce rol considerati ca au cartea si biblioteca? Mona Musca: Pana in decembrie 1989, intr-o societate in care televiziunea era o plicticoasa cronica a vietii familiei Ceausescu, cartea, teatrul si uneori filmul erau in centrul universului cultural al romanilor. Citeai in pauzele de la munca, pe sub masa, in timpul sedintelor de tot felul, acasa, la lumina lanternei sau a lumanarii, atunci cand se lua curentul. Dupa Revolutie, aparitia televiziunii prin cablu si a Internetului, dezvoltarea universului multimedia, aparitia unei prese libere si foarte diversificate, precum si treptata pauperizare a unor categorii tot mai largi de cetateni au dus la o constanta diminuare a rolului cartii in societate.

Este cartea un atribut esential int-o societate "culta"? Cu siguranta, da! Cartea joaca un rol fundamental in formarea personalitatii. De aceea, deprinderea de a citi trebuie cultivata inca din copilarie. Toata intelepciunea lumii se gaseste inscrisa in paginile cartilor. Fie ca este vorba despre cartea traditionala, de cartea audio sau de cartea online, este limpede ca textele clasicilor vor ramane principalul izvor de intelepciune, fara de care o "societate culta" este de neimaginat.

Ce gen de abordare literara e, mai cu seama, considerat act de cultura? Calitatea de act cultural nu tine de un anumit gen literar. Ceea ce conteaza este valoarea operei literare, nu genul pe care il ilustreaza. O poezie valoroasa este un act de cultura, in vreme ce o alta poezie poate tine de kitsch, de pornografie s.a.m.d. La fel stau lucrurile