Cind intinse zone sint sub ape, ajung si polemicile noastre culturale sa fie, cum altfel, „ploioase“. Vom da trei exemple de „polemici ploioase“.
1. Il citesc deseori pe Dan Petrescu in Ziua. Are umor, fulgerele sale (inclusiv la adresa revistei noastre) n-au avut darul sa ne deranjeze. O anumita colocvialitate corosiva face bine spiritelor neconstipate. Exista insa o zona unde Dan Petrescu ia foc pe rugul propriilor convingeri. In esenta, Dan Petrescu si-a luat distanta fata de ideile rostogolite din zona „boierilor mintii“, pe motiv ca ar fi invechite, iesite din uz, neprielnice unei democratii. „Cazul de la Tanacu“ i-a prilejuit infocatului polemist prilejul de a riposta din nou. Si de a gasi tainice legaturi intre ideile calugarului Corogeanu si ideile propagate din amvonul intelectual romanesc: „Faptul ca unul dintre intelectualii nostri cotati foarte sus converseaza cu ingerii, ba chiar se crede el insusi, intr-o oarecare masura, investit cu o misiune angelica, iar alintaturile sale metafizice sint bine prizate de snobi si de prosti, intra intr-o rezonanta obscura cu ororile gotice de felul celei intimplate la manastirea de linga Vaslui“ (Dan Petrescu, Romania metafizica, Ziua, 21 iunie).
Din punctul nostru de vedere, polemistul deraiaza in namol. Traseul prea scurt (si hazardat) prin care ajungi de la Tanacu la Plesu nu convine nici celor care ar fi de acord cu Dan Petrescu. Nu credem ca acel calugar s-a apucat de exorcizari citind cu nesat si fiind provocat de volumul Despre ingeri. Dar Dan Petrescu este ca un taur infuriat, vede rosu in fata ochilor ori de cite ori mai apare cite un volum semnat de Andrei Plesu. Ion Vianu a reactionat in revista 22 (nr. 800). Asa ca Dan Petrescu simte nevoia sa nuanteze, intr-un text ulterior, vorbind despre un soi de „rezonanta obscura“, ce nu ar implica neaparat o legatura cauzala (Dan Petrescu,