- Editorial - nr. 142 / 21 Iulie, 2005 Nenorocirile de care tara si oamenii au avut parte in ultima vreme: inundatiile catastrofale si hotararea clasei politice romanesti de a se harjoni in continuare, inventand texte si pretexte (doar pentru a nu face ceea ce trebuie) cum este cazul anticipatelor, au scos la iveala, mai mult ca oricand, starea deplorabila a societatii romanesti ajunse la un nivel de degradare pe care, sincer, nu-l banuiam. Am avut astfel nedorita ocazie sa cunoastem chipul dur, plin de contradictii si contraste, slabiciunile unei natiuni care pare ca nu stie ce vrea si care se zbate ca pestele pe uscat, in incercarea ei de a-si schimba propria conditie, fara sansa de a reusi. Ne-am plans de foarte multe ori in decursul ultimilor ani ca strainatatea nu ne prea cunoaste la justa noastra valoare, ca ea n-a reusit sa intre in legatura cu Romania profunda. Ei bine, ea a avut acum din plin ocazia sa faca acest lucru, si credem ca tot ceea ce cetatenii Europei si ai lumii au vazut cu acest prilej nu ne avantajeaza deloc, nu numai din cauza mizeriei materiale scoase la iveala de catre ape, ci mai ales datorita comportamentului oamenilor si al autoritatilor. Si pentru ca raul sa fie si mai mare, si ei, ca si noi, au putut constata suprapunerea celei de a doua catastrofe peste cea naturala, infantilitatea, manevrele de pe scena politica, strategii si tactici care n-au nici in clin nici in maneca cu dorinta de a fi mai bine Romaniei, ci mai mult cu potolirea setei de putere a celor care o au, dar nu sunt multumiti de plinatatea ei, pana ce nu si-o adjudeca absolut pe toata. Apele involburate si neiertatoare ale inundatiilor, care au luat ca tribut vieti omenesti si imense bunuri materiale, facandu-le praf, au scos la iveala, intr-un mod cu totul dramatic, starea la zi a Romaniei nefascinante, din straturile ei de baza, acolo unde, in decursul vremii, s-au