Mihai Fulger: Anul acesta, Steven Spielberg, probabil cel mai cunoscut – si sigur cel mai bogat – cineast contemporan, a revenit la doua din temele sale favorite: razboiul (1941, Imperiul soarelui, Lista lui Schindler, Salvati soldatul Ryan etc.) si contactele cu civilizatiile extraterestre (Intilnire de gradul trei, E.T. Extraterestrul etc.). Din combinarea acestor doua teme, a rezultat o a treia, destul de populara in ultimul deceniu (incepind cu mega-succesul Ziua Independentei al lui Roland Emmerich, datind din 1996): razboiul cu extraterestrii. Asa s-a nascut Razboiul Lumilor, ecranizare a romanului clasic omonim al lui H.G. Wells. Cartea a avut pina acum, pe linga citeva ecranizari, si o celebra adaptare radiofonica, semnata de viitorul mare regizor Orson Welles si difuzata in seara de Halloween a anului 1938; acel reportaj teatralizat a provocat o adevarata psihoza in masa in rindul ascultatorilor americani („era televizorului“ nu incepuse inca), raminind in manualele de stiinte sociale ca un caz clasic de manipulare prin mass-media.
Welles ar fi vrut si el sa faca un film dupa aceasta poveste SF, dar iata ca un alt regizor mitic a reusit sa-i dea viata. Recentul Razboiul Lumilor, care iese in evidenta din noianul de filme cu invazii extraterestre, in primul rind pentru ca poarta marca Steven Spielberg, o garantie a calitatii – si, implicit, a succesului – pentru majoritatea spectatorilor.
- Fermierul si muncitorul
Catalin Sturza: Ca tot ai adus vorba despre Ziua Independentei, superproductia lui Roland Emmerich reprezinta tot ceea ce nu este Razboiul Lumilor (epopeea fermierului american care salveaza omenirea de OZN-uri). In locul discursurilor mobilizatoare ale presedintelui SUA, avem spaima si neputinta generalizate, in locul actelor de eroism si de bravada, lupta oarba pentru supravietuire. Filmul lui Spielberg are meritul
