Scornicestiul este orasul in care exista nu mai putin de 28 de firme de confectii textile. Peste 2.000 de scornicesteni traiesc cosand la masina, tivuind sau croind materialul. Se pare insa ca peste cativa ani toate aceste fabrici se vor inchide.
Patronii, directorii si paznicii fabricilor de textile din Scornicesti sunt foarte timizi in privinta relatiilor cu publicul. Toate lucreaza in sistem lohn. Sistemul presupune ca o firma din strainatate incheie un contract cu firma romaneasca. Apoi trimite firmei romanesti modelele de articole vestimentare si materialul. Firma romaneasca nu face decat sa urmeze instructiunile firmei straine, care astfel ii cumpara toata productia. Partea romana nu vine decat cu forta de munca. De ce Romania? Pentru ca forta de munca este ridicol de ieftina fata de alte tari europene? De ce Scornicesti? Pentru ca aici munca se plateste si mai prost.
LA EXPORT. Prima fabrica pe care am vizitat-o este situata in centrul oraselului si se numeste Marlene Com SRL. 80% din productie pleaca in Anglia, restul, in Italia. Se produc numai confectii de dama, angajatii sunt in numar de 700, iar patronii sunt din Bucuresti. Roza Vodita este cea care conduce aceasta fabrica si ne-a povestit ca multi angajati locuiesc in satele din jurul orasului, asa ca li se asigura transport pana la locul de munca.
Se lucreaza "in acord", adica lucratorii sunt platiti in functie de ce produc, chiar daca sunt angajati cu carte de munca. Roza Vodita mai spune ca durata unei zile de lucru este de 8 ore, dar ca se poate lucra si sambata ori duminica, in functie de solicitari.
STANA DE PIATRA. Clientii straini spun ca industria de confectii textile din oras va ramane in loc cand vor creste salariile
Prin sectii, femeile trebaluiesc de zor. La trecerea noastra nici macar nu ridica privirile de pe cusaturi si isi vad mai departe de lucru. Fac difer
