Cea de a doua editie a Festivalului-concurs de dramaturgie Goana dupa fluturi, gazduit de Teatrul Municipal Ariel din Rimnicu Vilcea, s-a exprimat si in acest an ca o manifestare complexa de teatru adunind in jurul competitiei spectacole, intilniri cu publicul, seminarii, vizite la locuri istorice, comemorari. La dramaturgie recolta a fost mai slaba, ceea ce a pus in dificultate juriul determinindu-l sa acorde doar un singur premiu, cel care poarta numele scriitorului vilcean Bogdan Amaru, omagiat de acest Festival. S-a distins o tinara din Galati, Elena Maximov, al carei text, intitulat cam neteatral Apreciere, s-a remarcat prin unele calitati de structura dramatica, si oarecari subtilitati in exprimare. A mai fost premiata de catre o Fundatie locala cu premiul in memoriam „Felix Anton Rizea“, piesa ce poarta titlul socant Stalin se pupa cu Caragiale de Stefan Dumitrescu, acreditind ideea unui specific funest local in privinta istoriei recente romanesti. Mai interesant decit concursul insusi (boicotat in acest an, se pare, din cauza unei mici rafuieli provocate de un fost premiant care si-a revendicat dreptul de a fi montat la Teatrul Ariel) a fost seminarul Directii tematice si artistice in noua dramaturgie romaneasca condus de Marian Popescu.

Cu o participare competenta si substantiala din partea publicului, seminarul a punctat idei actuale care framinta lumea teatrala in privinta orientarilor din domeniul scrisului pentru scena. Obsesia dramaturgiei integrate actului teatral care presupune o altfel de implicare a dramaturgului si reclama structuri noi de productie a dominat discutiile, iar in privinta temelor predilecte un loc aparte a fost consacrat rupturii dintre generatii, cu contestarea termenului insusi. Testul aplicat de moderator publicului in privinta cunostintelor in materie de dramaturgi contemporani a provocat vehicularea unor nume dintre