Alarma falsa! Sperantele, convingerile si eforturile populare, convocate, inca o data, la incordarea suprema, se intorc pe la casele lor. S-ar putea sa nu mai iasa de acolo prea curand. Mobilizarea a fost anulata in chiar clipa in care, sus, cineva trebuia sa faca saltul. Calin Popescu Tariceanu a preferat sa ramana pe loc. La putere.
Ceva comod si gales l-a atras pe primul ministru mai mult decat gandul la urma pe care o va lasa in istoria Romaniei. Puterea? Nu. Egoismul. Cazul romanesc nu asculta de dictonul dupa care puterea corupe. Cazul romanesc e, mereu, povestea unui pacient care nu poate schita idealuri decat pentru a se dezice de ele si nu poate deslusi in patriotism si interesul national decat parghii electorale.
Codul genetic al opozitiei romanesti la ideea comunista e retoric. Cuvintele si pozele se leaga fara cusur. De indata ce se pune problema faptelor, tacerea e asurzitoare.
Mandatul primului ministru va continua, bilantul e deja clar. Ramas la putere alaturi de egoismul sau satisfacut, primul ministru ne lasa mostenire o catastrofa politica exemplara. Mai intai, mostenirea lui Tariceanu e o tara fara justitie, adica o tara care nu are ce cauta in Europa anului 2007. In plus, Alianta D.A. e, deodata, inutila.
PNL si PD sunt, acum, straine si consumate, ca doua chistoace in aceeasi scrumiera. Primul ministru s-a asezat, alaturi de propriul partid, in fotoliul rezervat ostaticilor de protocol zero, de noua putere de stat: PSD, PRM, Partidul Antena 1 si Curtea Constitutionala social democrata.
Cu ei va negocia noi si noi compromisuri primul ministru si de ei va depinde, pana in ultima clipa a mandatului sau fantomatic. Primul ministru ne lasa, de asemenea, mostenire criza relatiilor cu presedintele Basescu. E momentul sa intelegem ca presedintele Basescu e singura persoana politica lucida, intr-
