"Domnule - imi spune un fost spion de-al nostru la Moscova - fericirea inseamna sa fii multumit cu orice. N-o zic eu, a zis-o Lucio DâAmbra"
Nu stiu cine a fost Lucio DâAmbra si nici daca inspirata cugetare despre fericire a fostului nostru spion i s-a intiparit in minte pe cand isi facea treaba la rusi, ca portar la ambasada, sau la suedezi, ca atasat cultural. Tot ce stiu e ca omul are cate un citat din clasici sau o vorba mare din Goethe, Balzac ori Marx la orice ora din zi si oriunde te-ar intalni. Deoarece ma priveste mereu ca un profesor care trebuie sa puna la punct un elev capabil, insa indaratnic, ii servesc si eu un citat: "Cine are pisici trebuie sa plateasca". "Asta de cine e - intreaba fostul nostru consilier militar la Havana - , ca nu prea inteleg ce vrea sa zica?"
Fostul nostru secretar doi la Atena e convins ca un panseu, cu cat e mai simplu, cu atat e mai profund. Ca, in panseul meu, pisicile sunt probabil ceea ce sunt si vacile sacre la indieni. Si ca platitul e un fel de judecata de apoi. Cade pe ganduri, ma cerceteaza banuitor si in final se da batut. Ii explic ca toate cugetarile pe care le cunosc provin din tezaurul de proverbe, ghicitori si observatii filozofice al blocului unde locuiesc si ca persoana care le creeaza e domnul Burloiu, de la etajul opt.
Adevarurile promovate de fostul nostru om de serviciu la agentia din Marsilia sunt toate discutabile. Nu toata lumea e de acord cu ideea ca fericirea inseamna sa te multumesti cu ce ai. Poate ca Lucio DâAmbra era doar un italian falit, iar proverbele lui glorifica resemnarea saracului in fata soartei. E posibil, de asemenea, ca proverbul sa nu-i priveasca pe toti resemnatii din vremea sa si din toata Italia, ci numai pe cei din casa unde locuia cu chirie. Nu exista cugetare, oricat de inteleapta pare la prima ascultare sau la prima citire, care sa nu nasca, in celalalt c
