Democratia este chepukha. E lipsa de sens Raspunsurile la intrebarea "Ce si cat s-a schimbat din august 1984 pana acum?", adica pana in acel 1992 cand Mark Taplin se reintoarce in Rusia, nu mai pot fi astazi, in 2005, surprinzatoare. Mai mult, banuiesc ca pentru autorul acestei carti surprizele au fost putine chiar si in acel 1992, caci Taplin cunoaste foarte bine cat de lent se deblocheaza mecanismele politice si sociale intr-un colos de talia Rusiei dupa lungi decenii de status quo. Mai interesant va fi fost pentru el sa vada ce se intampla la nivel individual. Si a cam vazut.
La nivelul sistemului, in ianuarie 1985 calatoria lui Taplin si a colegului sau, Stephen, incepea la Murmansk cu o clasica inscenare KGB. Daca ar fi facut eroarea sa se aplece si sa dea ajutor unui "amarat", chipurile beat turta si zacand in zapada, celor doi americani li s-ar fi adus o acuzatie aflata undeva intre santajare, rapire ori molestare a unui cetatean sovietic. In 1992, in Kamciatka, Taplin este retinut sub acuzatia de a se afla intr-un loc interzis cetatenilor straini. Invocarea acordului Teritorii deschise intre Rusia si Statele Unite nu face decat sa declanseze furia militienilor si a lucratorilor politiei secrete. De fapt, tot ce vor ei este sa scoata de la american 2.000 de ruble. Refuzul calatorului ii scoate din pepeni. Calauza, Leonid, incearca sa intermedieze conditiile targului. Siderat de incapatanarea turistului de a se considera nevinovat, Leonid ii spune lui Taplin: "Ce altceva te astepti de la acesti indivizi? Sunt la fel ca intotdeauna?". O remarca atat de des auzita pretutindeni in "tarile aflate in tranzitie"...
Candva, Feodor a lucrat in marina sovietica. Acum este businessman si calatoreste cu partenerul sau de afaceri, Victor. E interesat de pretul apartamentelor in Manhatan, de cel al echipamentelor electronice si stie foarte bine ce si cum se
