Nadia a plans pentru New York, madrilenii au ramas ca un set de artificii neaprins, moscovitii au ridicat pumnul la camera de luat vederi, parizienii au vituperat lipsa fair play-ului englez versus a lor eleganta atestata istoric. Si cliseistic, am adauga noi. Nadia a plans pentru New York, madrilenii au ramas ca un set de artificii neaprins, moscovitii au ridicat pumnul la camera de luat vederi, parizienii au vituperat lipsa fair play-ului englez versus a lor eleganta atestata istoric. Si cliseistic, am adauga noi.
Pe scurt, s-a ales orasul Jocurilor Olimpice din 2012.
Pentru cine a urmarit competitia intre candidati nu de ieri de azi, ci de la depunerea dosarelor incoace, lucrurile stau limpede: a fost, dincolo de ofertele tehnice si sumele lansate in joc, o demonstratie de eficienta in comunicare, un exercitiu de lobby feroce. Si, in particular, continuarea unui razboi al pozitionarilor in termeni de putere in Europa, unde marii concurenti n-au fost parizienii, londonezii si madrilenii, ci viitorul turismului - vezi economiei - Spaniei, al Frantei si-al Marii Britanii.
Prin urmare, castigatori au fost cei care au stiut cum sa-si joace cartea din aceasta perspectiva. Paradoxal, in afacerea JO 2012, a fost foarte putin vorba despre sport si foarte mult despre jocuri.
Explicatia e simpla: bine gestionat, statutul de gazda a popularei competitii aduce plus valoare notorietatii orasului si tarii organizatoare. Centreaza atentia mondiala asupra elementelor identitare ale poporului care-i primeste pe musafiri. Impulsioneaza turismul, dar si economia, caci la urma-urmei, aceasta este finalitatea comunicarii de identitate a unei natiuni. Cat de mult e vorba despre competitia intre natiuni si specificul lor o marturisesc pe rand si francezii, si britanicii.
"E greu de evaluat importanta acestei nominalizari pentru toti britanicii", coment
