Cronica dramatica
Primul ministru a promis in mod solemn ca demisioneaza si s-a razgandit. Nici cand a facut publica intaia hotarare, nici cand s-a dezis de ea, glasul nu i-a tremurat, semn ca are o buna stapanire de sine. Dupa numai cateva zile, si-a reafirmat decizia ("irevocabila") de a demisiona si iarasi s-a razgandit. Nici la aceasta reluare a spectacolului in doua acte nu i-a tremurat vocea, proba ca si dupa o saptamana de la premiera stapanirea de sine i-a ramas intacta.
Nu stim daca seria reprezentatiilor cu marele succes "Demisia" se intrerupe in timpul vacantei estivale sau daca, la cererea impatimitilor de teatru, va continua in acelasi ritm. Nu stim, de asemenea, daca distribuirea premierului in acest rol de zile mari va fi fost rodul initiativei proprii ori optiunea regizorului. Gurile rele (prin care inteleg legiunile de comentatori politici) sustin ca prestatia titularului s-a dovedit un fiasco, existand de aceea putine sanse sa mai prinda vreun rol principal pana la pensie. Ceea ce mi se pare, iertat sa fiu, un mod si pripit, si rauvoitor de a prezenta lucrurile. Amintiti-va numai cat de clar si de apasat a rostit el propozitia-cheie: "Decizia mea este irevocabila.", de credeam atunci ca guvernul sau era de-acum istorie! Amintiti-va, apoi, desavarsitul profesionalism cu care a jucat scena renuntarii la demisie si mai ales emotionantul moment cand a scandat cum doar el stie sa o faca: "Un conducator curajos nu-si abandoneaza poporul la greu.", ca, de n-ar fi tusit zgomotos cineva de la balcon, puteam sa jur ca ma aflu dinaintea unui prim ministru veritabil tintuit in fotoliu de nesfarsita durere a tarii! Amintiti-va, in fine, cat patos bine temperat era in glasul lui atunci cand, parca adresandu-se celor cativa spectatori inca nesubjugati de farmecul sau actoricesc, a parafrazat cu indicibila eleganta fraza biblica: "Acela sa
