Dupa framantarile politice dramatice de acum doua saptamani, am asistat la o rasturnare a situatiei: in cele din urma premierul a revenit asupra demisiei. El a invocat inundatiile drept motiv principal, dar e vorba mai degraba de presiuni ale UE facute cu ocazia recentei sale vizite la Bruxelles.
Desi relatarile oficiale ale discutiilor cu oficialii UE se marginesc la fraze anodine privind progresul Romaniei, cativa comentatori sugereaza acum ca delegatia romana a fost informata ca Romania este inca in calendar pentru aderarea in 2007, dar ca alegerile anticipate ar incetini procesul, facand mai probabila invocarea clauzei de salvgardare.
In ciuda declaratiilor comisarului pentru extindere Olli Rehn, cum ca alegerile sunt o problema interna, este logic ca pe termen scurt anticipatele ar fi avut un efect negativ asupra implementarii legislatiei, din cauza intreruperii activitatii parlamentare.
Pe de alta parte, pe termen lung, niste alegeri anticipate care ar fi condus la un guvern mai puternic, cu un mandat clar de implementare a reformelor Macovei, ar fi fost de mare folos obiectivului de a face din Romania o tara bazata pe domnia legii, in care se construieste pe valorile democratice, nu in baza castigarii unor etichete de membra a UE, cu slabiciuni serioase privind drepturile
fundamentale. Este de deplans faptul ca membrii guvernului par sa fi ales solutia cosmetica, pe termen scurt, si ar fi o tragedie nationala daca parti ale reformelor Macovei ar fi fost sacrificate pentru ca Romania sa poata adera la UE in 2007.
Pe langa asta, daca oficialii UE l-au descurajat pe Tariceanu in ce priveste anticipatele, asta ar fi inca o coincidenta stranie ce pare sa indice favorizarea PSD. Fostul partid de guvernamant avea cel mai mult de pierdut din niste alegeri anticipate.
Pozitia sa parlamentara e in mod arti