Am plecat la drum o data cu ploaia. Nimic nu ne opreste insa misiunea - Descoperirea Romaniei.
Oltenita este urmatorul oras pe care-l strabate Caravana. Suntem abia la inceputul ultimei etape de Descoperire a Romaniei. Din Bucuresti plecam numai cinci persoane: Laura, Sorin, Marin, Claudiu si eu. Suntem cam nesatui de somn, caci desteptarea s-a dat prea devreme. Iar starea de somnolenta ni se adanceste pe masura ce ne apropiem de Oltenita. Vinovata cred ca este si ploaia care incepe sa devina tot mai nesuferita de oameni. Este ceva care a depasit asteptarile, dar mai ales debitele apelor. In apa cu picioarele pana la genunchi s-au aflat si colegii mei, cand au ajuns la Crivat, o localitate aflata la vreo 40 de kilometri de Oltenita. Pana acolo i-a condus o masina a armatei, pentru ca drumul stricat nu permitea accesul cu alte mijloace de transport.
PRIETEN. Eu m-am indreptat catre Mitreni, unde aveam sa-l intalnesc pentru un interviu pe fostul sef al organizarii muncii de la IPILF (Intreprinderea pentru Industrializarea si Prelucrarea Legumelor si Fructelor). Ajuns, vazut, vorbit, servit cateva gogosi faine cu branza din partea gazdei si plecat la Oltenita, la clubul de scrabble din localitate. La sediu m-a intampinat si un patruped tare bucuros ca are oaspeti. Parca era Patrocle. Semana leit cu haiosul ala din Dumbrava Minunata. Mai lipsea sa-l aud si vorbind. Am ajuns intr-un final si la Muzeul de Arheologie din Oltenita, dupa care ma indrept catre Primaria din Budesti, locul nostru de intalnire. Acolo imi tine companie primarita, iar eu sunt nerabdatoare sa-mi vad colegii veniti inapoi si sa ne continuam drumul. Apar si ei intr-un final, cam obositi, flamanzi ca si mine, si uzi, saracii, din cauza ca au stat in apa de la Crivat. Pe Laura au protejat-o si au lasat-o mai la margine, dar Sorin si Marin mai aveau putin si storceau apa si noroi din ghete si
