Exista mesteri-artisti care traiesc prin bucuria meseriei lor; prin hrana spirituala pe care le-o ofera propriul mestesug. Artisti ce constientizeaza, in fiecare zi, si tot mai mult o data cu trecerea anilor, frumusetea si trainicia "graiului" ce-i ajuta sa zideasca o alta lume. Exista mesteri ce transforma miracolul propriei calatorii printr-un univers ce nu este la indemana oricui in creatii nemuritoare. Asa cum sunt pretinsi artisti sortiti sa traiasca apoape exclusiv prin perspectiva economica a unei asemenea indeletniciri; dirijati sau stapaniti de impulsuri tributare mai mult stradaniei de a supravietui. Sigur, ei nu-si vor fi marturisit niciodata neputinta lor si nici nu-si vor face cumva auzite decat ganduri sau preocupari strict limitate la intunericul la care au fost condamnati: de a trai fara emotie, de a se multumi cu un fals statut si cu pretentia de a fi luati in seama. Iata de ce suntem invadati de productii non-artistice, astazi poate mai mult ca oricand. De asa-zise creatii invaluite in argumente-sintagme de genul "asta este arta adevarata"; de fleacuri cu iz de bazar. Incurajate de unii, sanctionate de altii, dar, in general, lasate sa ne raneasca simtul estetic.

Paul Gherasim, intemeietorul, in 1985, al miscarii "Prolog", un mester-artist ajuns la venerabila varsta de 80 de ani, spune ca "imaginea artei contemporane nu poate fi decat imaginea lumii de astazi; o lumea acoperita cu propriile ei gunoaie". "Exista in lumea noastra un impuls de a schimba totul: sa nu fie nimic asezat, nimic lasat intr-o pace a conlucrarii binelui. Ce dobandim, nu se stie. Se stie doar ca nu mai avem apa in izvoare, ca nu mai avem aer curat. Ne-am invatat cu zgomotul discotecilor, cu zgomotul de pe strada. Muzica e un zgomot permanent. Iar muzica adevarata, muzica clasica, aproape ca nu o mai asculti decat cu prilejuri triste. Oamenii sunt supusi acestor schimbari,