Pitit in boschetii de pe marginea drumului, plutonierul major care si-a capatat intre timp tresa de agent-sef pandeste contravenientul ca o fiara din savana. De cum l-a reperat, isi trage cascheta pe-o parte si se arunca in mijlocul soselei. Cu o miscare scurta din brat, victima e "imobilizata".
Se iau apoi la puricat actele soferului, se dezbate tema "gravitatea faptei" si, in fine, toata povestea se lasa cu o barbateasca strangere de mana. Cateva minute mai tarziu, agentul se uita pofticios la hartia de 50 de euro care i-a fost pasata delicat intre degete de soferul neascultator. Asa a trecut cu folos inca o zi de munca a unui "rutierist".
Un asemenea tablou poate fi intalnit in mai toate tarile Europei de Est. Intre Garcea autohton si Aliosa sau Petco de la vecinii nostri nu era nici o diferenta. La toti functiona de cand lumea legea spagii. Ca sa starpeasca fenomenul, mai-marii din Politie au aplicat insa metode diferite. La noi, schimbarile s-au numit Reforma.
Sectoristii au fost botezati politisti comunitari, cei de la Rutiera au fost pusi sa invete pe de rost codul bunelor maniere, iar coloneii si generalii si-au tras costume sic de comisari si chestori. In Ucraina, acolo unde cuvintele politist si racket se confundau frecvent, s-au luat masuri capitale.
Politia Rutiera a fost rasa cu totul, pentru ca, spunea presedintele Victor Iuscenko, era prea corupta ca sa poata fi reformata in vreun fel. Mai bine de 20.000 de politisti s-au trezit peste noapte trasi pe dreapta, pe motiv ca erau o piedica in calea alinierii la standardele europene. In Romania, politistii se pot imparti in trei mari categorii.
La tara, seful de post se bate parte-n parte cu preotul si directorul pe statutul de cel mai temut om din sat. Acolo, politistul se stie cu toata lumea, e ruda cu un sfert din sat, iar cuvantul sau e litera
