Ca cetatean roman, Calin Popescu-Tariceanu n-are nici o vina ca „a innebunit clima“ si Romania a ajuns, fara voie, campioana la natatie. Ca sef al Executivului nici atit, cu atit mai mult cu cit mare parte din pagubele produse de inundatii au fost posibile ca urmare a jafului din perioada cind la putere erau altii. Ca politician insa, Calin Popescu-Tariceanu e vinovat.

Tariceanu e vinovat pentru ca s-a dovedit a fi limitat. Pentru ca gindeste pe termen scurt si actioneaza precum sinistratii care, neasigurindu-si bunurile de-o viata, cind da nenorocirea peste ei nu le mai ramine decit sa incerce sa-si scape pielea. Si s-o ia de la zero, sperind la mila semenilor si la sinchiseala statului.

Ca si acestia, politicianul Tariceanu stirneste acum doar o oarecare compasiune. Dar a pierdut orice garantie de incredere. Calin a ajuns premier prin forta unor imprejurari pe care nu-i cazul acum sa le reamintim. Drept consecinta a acelorasi imprejurari, a fost ales mai apoi si lider al PNL.

Prin urmare, o intelegere realista a situatiei i-ar fi impus lui Popescu sa nu confunde piscul puterii pe care l-a atins (premier si sef al principalului partid de guvernamint) cu puterea insasi. Aceasta, din pacate pentru el, e in alta parte si la ea trebuia sa se raporteze. Am spus „sa se raporteze“ si nu sa se inchine. Nu s-a intimplat asa, si de-acum nu-i ramine decit sa traga ponoasele.

Pentru ca, imi permit s-o afirm, Tariceanu nu mai are de ales de acum incolo decit drumul in jos. Una dintre erorile de interpretare in care au cazut multi, pina la un moment dat inclusiv semnatarul acestor rinduri, e sa-i puna in circa lui Traian beleaua de pe capul lui Calin. Sa-l pre-judece pe Basescu drept autor moral, cinic si rau intentionat al compromiterii lui Tariceanu.

Politica e un joc pervers al puterii, in care miza principala nu e sa