Asistam la o deteriorare a relatiei intre Romania si investitorii straini, a caror neincredere - in capacitatea guvernamentala de a emite politici stabile si coerente - se va accentua in lunile urmatoare. Mai sunt doua luni si jumatate pana la definitivarea si publicarea raportului de tara care va da un verdict sau o atentionare Romaniei. Atunci vom sti daca vom deveni membrii ai Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. De multe ori am subliniat ca, cel putin pana la data integrarii in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa aiba o forma de cooperare cu Fondul Monetar International, pentru a reusi ca, din punct de vedere economic si macroeconomic, sa avem capacitatea de a intra in UE cu un statut cat mai bun. Acum o luna, dupa nenumarate discutii, am aflat ca Romania a reusit sa ajunga la o intelegere cu Fondul Monetar International pentru continuarea acordului inceput in anul 2004. A fost o veste care, in mod cert, a bucurat mediul de afaceri, le-a conferit incredere celor care urmau sa investeasca in Romania, spunandu-si ca un acord cu FMI inseamna stabilitate si inseamna coerenta actului economic. Acest acord, asa cum a fost agreat de catre Guvern, avea si unele puncte dure, in special privind pretul la utilitati, precum si unele masuri restrictive in domeniul cresterii salariale. Aceste masuri se impuneau - si au fost puse in practica in perioada 2000-2004 - pentru continuarea reformelor structurale, diminuarea deficitului cvasifiscal, intarirea rolului bugetului general consolidat ca instrument de descrestere a ratei inflatiei.

Dar cum Guvernul ne-a obisnuit cu ideea ca un lucru nu tine prea mult, la numai doua saptamani (in perspectiva alegerilor anticipate) Guvernul hotaraste sa renunte la aceste masuri restrictive si sa toarne cu pomeni bugetare. Astfel, dintr-o data Guvernul a gasit bani (ca si cum cu doua saptamani in urma nimeni nu ar fi stiut nimic)