Se spune ca succesul unui film depinde si de numarul de telespectatori care se regasesc in pielea personajelor. Sa luam un studiu de caz, filmul “Sef si mai mult decat atat”. Am ales acest film la intamplare deoarece in aceasta vara ploioasa e seceta mare de filme bune pe marile ecrane.
O comedie de situatie la fel ca oricare alta, nici mai buna, nici mai proasta, alegerea ideala pentru o seara ratata. Poate ca subconstientul a avut un rol important in aceasta alegere, dat fiind ca pe afis se regaseste Scarlett Johansson, un motiv suficient uneori pentru a intra in sala de cinema.
Asadar, cu ce avem de-a face? Dan Foreman este un barbat in plina criza a varstei mijlocii (Dennis Quaid reuseste un rol chiar decent!) si are de facut fata unei triple provocari: sotia il anunta ca a ramas insarcinata, fiica cea mare opteaza pentru o universitate mult mai costisitoare decat stabilisera anterior, iar la slujba afla ca tocmai a fost retrogradat ca urmare a schimbarii
proprietarului companiei. Suficiente motive sa-ti dai drumul la sange, insa eroul nostru nu se descurajeaza. Este momentul sa intre in scena al doilea personaj, tanar si nelinistit. Carter Duryea (cum or gasi scenaristii americani numele astea atat de stupide?) este noul sau sef. Workahoolic, mult mai tanar, lipsit total de experienta in vanzarea de publicitate, dar ambitios pana peste cap.
Atat de ambitios incat renunta senin la casnicie, fara a schita cel mai mic gest de regret.
V-ati prins? Conflictul intre generatii! Exponentul familistului fericit versus tanarul carierist fara scrupule. Din acest moment, scenaristii s-au gandit ca spectatorii ar putea adormi in fotolii si au schimbat brusc foaia. Carter nu-l mai da afara pe Dan, asa cum procedase cu alti “veterani”, ci il numeste adjunctul sau, iar cei doi formeaza o echipa redutabila.
Putina sare si un s
