Despre relaţiile la distanţă se spune că nu durează. Dar iubirea adevărată învinge barierele timpului şi spaţiului. “Orice despărţire de câteva zile ne întrista şi ne făcea să ne dăm seama câtă nevoie avem unul de celălalt”, mărturisesc mirii, privind cu nostalgie în urmă.

Erau studenţi la aceeaşi facultate, dar a trecut o vreme până când destinele li s-au încrucişat. S-au cunoscut în urmă cu 5 ani, într-o vacanţă la Năvodari.

Prima întâlnire a fost la ora 7 dimineaţa, după o călătorie de 16 ore cu trenul. El urcase în tren la Târgu Mureş, iar ea la Câmpina, în vagoane diferite. Adrian era unul dintre organizatorii taberei, aşa că la coborâre, în gară la Constanţa, a avut sarcina de a aduna grupul. Lidia şi prietenele ei coborâseră şi îl aşteptau pe peron, în timp ce Adrian le căuta disperat prin tren. Aşa că “primul contact vizual a fost dezastruos: eu nervos şi încercănat, Lidia nervoasă şi fără chef. Fiecare şi-a zis în gând că nu vrea să mai aibă de-a face cu celălalt, pe parcursul vacanţei”.

Dar nu au reuşit să îşi ţină promisiunea decât două zile. Până când, în timpul unei plimbări cu grupul prin Neptun, s-au nimerit mai mereu unul lângă celălalt: pe stradă, în autobuz, la terasă. Vrând-nevrând au intrat în vorbă, iar seara, la discotecă, nu s-au mai dezlipit unul de celălalt. Aşa s-a înfiripat idila.

Sfârşitul vacanţei la mare a fost un coşmar pentru amândoi. Le-a fost greu să stea departe unul de celălalt, pe parcursul verii (locuiau la 400 de km distanţă). Până la începutul noului an şcolar, “au supravieţuit” prin nenumărate telefoane. Vara nu se mai lăsa dusă, dar a venit toamna, care a adus-o pe Lidia înapoi la Târgu Mureş. De atunci, sunt nedespărţiţi.

Adrian şi Lidia mărturisesc că au puţine puncte în comun, dar consideră că tocmai din acest motiv relaţia lor nu este monotonă. Adrian “este un tip politicos, cu umor şi fo