- Cultural - nr. 145 / 26 Iulie, 2005 Asterisc INTELECTUALUL ROMAN SI SATUL POSTMODERN Orice discutie pe aceasta tema are doi poli care trebuie definiti: intelectualul satului si satul postmodern. Cine este, asadar, intelectualul satului contemporan, care e pozitia lui sociala, influenta lui, credibilitatea lui? Pe scurt, care e statutul lui? Putem pleca de la un reper nu foarte indepartat si, in plus, emblematic si care a facut istorie: satul dominat intelectual de preot si dascal. In dinamica evolutiei sale, satul romanesc a suferit insa modificari substantiale atat calitativ, cat si cantitativ. Pe langa preot si dascal au aparut si alte categorii de intelectuali, fara ca acestea sa se mai bucure de prestigiul de care au avut parte preotimea si dascalimea satului, pe de o parte, primarul si notarul, distinct, pe de alta parte, acestia din urma reprezentand in primul rand autoritatea administrativa. E adevarat ca cu totul alta a fost si prestatia si prestanta noilor intelectuali de la sate - care si ele se indepartau de matricea, tipologia traditionala, fiind supuse unei veritabile agresiuni, prin deturnarea identitatii, o data cu pierderea sentimentului proprietatii si impunerea colectivismului. Ce a insemnat insa intelectualul satului de altadata pentru comunitatile rurale? Sintagma "luminatori ai neamului" acoperea un orizont extins, care insemna si educatie religioasa si scolara, si civica si culturala. Preotul si dascalul au fost mereu factori de echilibru, de mentinere si consolidare a civilizatiei si a spiritualitatii rurale. Prin ei s-a reusit pastrarea traditiilor, a obiceiurilor, a emulatiei cultural-artistice specifice. Biserica si scoala au fost mereu institutii referentiale pentru satul romanesc, iar reprezentantii acestora au asigurat multa vreme increderea in potentialul moral, de constiinta al satului. Schimbarea treptata a fizionomiei satul