Parca niciodata n-a fost mai vizibil un ecart atat de mare intre agenda politicienilor si cea a publicului. Aproape 60 la suta dintre romani nu vor sa auda de anticipate, Traian Basescu si Boc-Degetel fac ce fac si iar incearca sa impinga lumea la urne.
Poporul se infioara la vederea imaginilor cu acoperisuri plutind pe ape, Parlamentul se aduna sa discute proceduri de autodizolvare sau de intarire a piedestalului premierului. Romania risca sa piarda trenul cu bani al UE.
PD isi concentreaza toata energia politica spre a-i trimite la casat pe nea Nicu Vacaroiu si pe Adrian Nastase. De-abia rasufla usurata toata lumea ca s-a incheiat criza demisie-revocare fara alte alegeri, hop si Theodor Stolojan, intors de la odihna si tratament, provoaca alta criza!
Daca ar fi sa judecam dupa vanzoleala din ultimele zile, Romania are o speranta: politicienii s-au pus pe treaba. Sedinte dimineata, la pranz si seara. Intalniri bilaterale, Sesiuni extraordinare la Camera si Senat. Descinderi inopinate in teritoriu.
Si toate astea intr-un sezon in care ne obisnuiseram ca pe usa tuturor institutiilor sa se lafaie afise cu „Inchis pentru concediu. Revenim in septembrie”. Pacat ca toata aceasta mobilizare nu are nici o legatura cu problemele reale ale Romaniei.
Sedintele-maraton, negocierile la sange, aranjamentele iscusite au doar scopuri politicianiste. Cum sa facem ca Tariceanu sa demisioneze, dar sa ramana totusi premier interimar? – a fost tema dezbaterilor prelungite din PNL vreo doua saptamani.
Cum sa-l evacuam pe toboganul de la ghena pe Voiculescu? – e subiectul ce pare sa-i obsedeze pe pedistii neimpacati cu ideea renuntarii la anticipate. Cum sa-l aducem pe Stolojan in capul mesei Guvernului, lasandu-l si pe Tariceanu pe strapontina de la partid? – e framantarea de ultim moment a liberalilor.
@N
