Unul dintre mecanismele pe care s-a construit puterea absoluta a fost controlul exercitat asupra tuturor si asupra fiecaruia in parte prin critica si autocritica. Din informatiile provenite prin asemenea perfide convorbiri erau apoi identificate carentele situatiilor si personajelor in discutie. Pana la capatul vietii, Stalin va asmuti in felul acesta pe unul impotriva altuia, pe aceia care i-au fost colaboratori apropiati
Dupa 1968, istoricii au explicat moartea lui Foris ca efect al rivalitatii cu Gheorghiu-Dej in anii ilegalitatii. Invidia si complexele muncitorului ceferist cu patru clase ar fi cauzat uciderea licentiatului in matematica al universitatii din Budapesta.
In realitate, cei doi nu s-au cunoscut aproape deloc in ilegalitate. Conform raspunsurilor lui Foris la chestionarele ce i-au fost date dupa retinerea sa in 1944, in inchisoarea Vacaresti fusese criticat "de tovarasi" (printre ei se subintelege a fi si Dej), pentru ca, in 1935, la Doftana, impreuna cu Dori Goldstein, incercase sa-i faca pe detinuti sa capituleze in fata presiunii administratiei inchisorii. Facuse atunci si declaratii de renuntare la comunism. Abatere grava, in etica de dupa razboi. De altfel, ca si Foris, de acest lucru fusese invinuit si Patrascanu. Intelectuali fiind, suportau mai greu privatiunile inchisorii decat ilegalistii deprinsi din copilarie cu mizeria habitatului.
Rivalul lui Foris a fost insa Teohari Georgescu, ministru de Interne la data asasinarii sale. Povestea este amanuntit relatata de martorii conflictului. Inceputul sau este plasat la Moscova in vara lui 1940. Boris Stefanov, fost secretar al PCdR, in acel timp omul de legatura al Cominternului cu comunistii romani, le transmite ca era de urgenta necesar ca doi dintre ei sa se prezinte la Moscova pentru a raporta despre activitatea partidului.
Nu unul, ci doi! Si intotdeauna va fi la fel.