Pret, cantitate, impresie de lux. Sa ne gandim la un tanar din Romania care exprima aceste componente. Poarta haine foarte scumpe, dar nu de buna calitate si de bun-gust, petrece nopti in cluburi la fel de scumpe, in petreceri “halucinante“. Vrea sa fie deosebit si totusi e ca toata lumea (lumea lui). Acesti tineri si valorile pe care ei le exprima sunt caracteristica unei societati excesiv-materialiste.

Calitate, promovarea unei imagini si a unui mesaj. Sa ne gandim la un tanar din Occident. Poarta articole marca Benetton, Kenvelo, Think-Pink etc. Firme care transmit mesaje sociale, culturale si care in Vest sunt expresia tineretului burghez. Conteaza mai putin pretul, cantitatea si mai mult promovarea unei imagini, a unui pluralism in culori. Oamenii cei mai diferiti se pot simti bine impreuna, comunicarea (ca si hainele) nu este doar in alb si negru.

Ne-am putea imagina ca cineva, sa zicem… un organism al Statului, ar dispune de anumite mijloace de a schimba comportamentul tanarului din Romania. I-ar crea niste mecanisme prin care el ar opta pentru ce opteaza tanarul burghez din Occident. Daca tine mortis sa aiba lucruri scumpe, mai bine si-ar cumpara unele de valoare, de bun-gust, de la Benetton, Kenvelo, Think-Pink. Regasim o idee asemanatoare in cartea lui Anthony Burgess, Portocala mecanica, al carei mesaj e urmatorul: ce-ar fi daca Guvernul, prin anumite medicamente, ar avea putere asupra mintii unui om, si din rau (asa cum era personajul cartii) l-ar face bun, astfel incat la orice forma de agresiune sa raspunda cu o asa-numita “dragoste“, de fapt sa inspire mila?

Raspunsul e destul de clar, in ambele cazuri: rezultatul nu poate fi decat o monstruozitate. Un om este ceea ce este. A-i cere sau a-l face sa devina peste noapte din alb negru sau invers nu-i rezolva problemele. Societatea, ca si omul, are nevoie de timp pentru parcurgere