- Editorial - nr. 145 / 26 Iulie, 2005 Printre documentele importante de dupa decembrie 1989, aflate in arhiva personala a subsemnatului, se situeaza si un "Raport asupra situatiei privind minoritatea maghiara din Transilvania", din 23 mai 1990, al Comitetului International Transilvania, reprezentat de avocata Eva Maria Barki, din Viena, Landhausgasse 4. Vorbind in numele "Grupurilor Etnice Maghiare din Transilvania" (mai precis, doar al unuia dintre ele!), ca de atatea ori austriaca si-a dat in petic. "Avocata diavolului", cea, mai apoi, declarata persona non-grata de autoritatile romane, din cauza atacurilor la adresa statului national si a unitatii noastre statale, facea referiri, in acel "raport", intr-o interpretare personala, bineinteles, la situatia etnicilor maghiari din Transilvania, falsificand grav o realitate. Luand-o cam de pe cand era lupul catel, de la procesul care a avut loc la Tribunalul judetean din Timisoara, "oras multinational", impotriva pastorului Tõkés László, transformat, peste noapte, in "erou", trece prin fabulatiile vizibile, usor de sesizat si de depistat la tot pasul, ajunge la "revolutia din Romania", care, dupa cum s-a vazut in cei 15 ani trecuti, a fost orice, numai revolutie reala, nu! Galopand peste ciocnirile si evenimentele sangeroase, avocata conchide: "… revolutia din Timisoara a fost luata drept prilej pentru un puci pregatit de mai mult timp la Bucuresti", dovada fiind faptul ca, "in ciuda unei paze foarte puternice din partea Securitatii, cladirea Televiziunii a fost preluata, fara dificultati, de catre Front (n.a. - Frontul Salvarii Nationale), precum si imprejurarea ca Frontul a existat de mult". Alegerile din Romania, din 20 mai 1990, au demonstrat ca, spre deosebire de tari precum Polonia, Ungaria, Germania rasariteana, Cehoslovacia, care au renuntat la totalitarism, exprimandu-si vointa si optiunea pentru democratie, p